Foto: ZdG
Astăzi, sâmbătă, 29 ianuarie, avem Ziua lucrătorului procuraturii în R. Moldova – un prilej, în plus, pentru a discuta despre reforma instituțională – un subiect continuu atât pe agenda politică internă, cât și pe cea a dialogului cu partenerii de dezvoltare.
Din 2009, fiecare guvernare a pornit reforme în justiție (procuratură, inclusiv), dar acestea au avut mai mult un caracter declarativ decât practic. Reformarea justiției întârzie. Societatea rămâne în așteptarea unei procuraturi independente, eficiente și profesioniste, conformă standardelor europene, care să asigure supremația legii în stat.
Mircea Roșioru, ex-procuror
Reforma procuraturii, vreau să zic, nu frânează. Da, dinamica poate nu e cea pe care o așteaptă toată lumea, dar lucrurile evoluează, pentru că dacă facem o retrospectivă de la 1995 încoace, o să vedem că avem schimbări, inclusiv schimbări în bine și pe filiera resurselor umane, și a capacităților de investigare și multe alte lucruri. Acum, că politicul își vâră nasul și câteodată prea adânc în ceea ce înseamnă procuratură și justiție în general, asta e o problemă. În campaniile electorale zic că vor lua mâinile de pe justiție și numai ajung acolo și înțeleg că e bine să ai justiția în mână. Noi trebuie să înțelegem un lucru: dacă vorbim de procurori, vorbim despre 700 de procurori, iar dacă vorbim de judecători vorbim de circa 400. Păi, la cheremul politicului sunt o mână de oameni, 5-6-10, care stau la masă cu politicul, dar 690 vin la lucru zilnic și își fac datoria așa cum trebuie. Dar când punem eticheta, o punem pe 700. Procuratura este sistemul care are o capacitate extraordinară de a se proteja și a elimina elementele nocive. Doar că trebuie să existe niște principii clare și în fruntea instituției trebuie să existe persoane care să respecte aceste principii și să le pună în aplicare… De ce întârziem cu aplicarea standardelor europene? Pentru că noi avem boala injustiției și ea este incurabilă pentru noi. Fiecare putere vine și pleacă. O să plece și PAS-ul și o să vină altul, dar reforma procuraturii și a justiției, în general, va rămâne cap de afiș. Atunci când societatea în ansamblu va acționa în spiritul legii, iată atunci lucrurile pot fi schimbate și la nivel de justiție, pentru că toți zic: procuratura nu face. Uitați-vă câte organe de control avem în R. Moldova, dar toți stau cu gura pe procuratură… Lucrurile trebuie schimbate nu doar prin justiție. Mai întâi, prin educație….
Elena Cazacov, Procuratura Anticorupție, șefă interimară
Nu e vorba de frânare. E vorba de o mișcare mai lentă a lucrurilor. E și normal ca societatea să aștepte niște acțiuni mai rapide, dar pentru a avea o reformă calitativă, mai ales într-un domeniu ca justiția, e bine de 7 ori să măsurăm – vorba populară, ca lucrurile să nu fie făcute formal. Probleme? Una din probleme ar fi criza cadrelor. Și a garanțiilor de securitate. Nu e simplu și lipsit de riscuri să lucrezi la Anticorupție. Avem și cazuri în care lumea pleacă din procuratură. Unii – pentru că nu se mai regăsesc în domeniu, alții – probabil și din perspectiva eventualelor evaluări profesionale. Regulile și la noi, ca și peste tot sunt aceleași: vine cine e pregătit și vrea, rămâne cine poate.
Sergiu Russu, PCCOCS, șef interimar
Că întârziem puțin – da, dar important e să nu pierdem vectorul și dinamica. Să nu uităm că sistemul instituțional și de personal, pe care noi le-am moștenit din perioada sovietică, este unul foarte reticent la schimbare. Acest sistem presupune o verticală a puterii, de sus în jos, când indicațiile superiorului sunt lege. Noi avem încă de depășit aceste practici. Și doi: clasa politică acceptă cu greu – cel puțin, așa a fost până acum, să facă schimbări reale în domeniul justiției. Ceea ce se întâmplă la noi, în ultima perioadă, în România s-a întâmplat în 1997. Deci, reformele începute în 1997 au dat roade la începutul anilor 2010, cu marile dosare de corupție etc. Adică rezultatele reformei în justiție nu pot fi imediate, în câteva luni, un an, doi sau cinci. E vorba de reformarea unui sistem – un proces continuu și de lungă durată. Sunt schimbări sistemice, de instrucțiuni, de personal. E ca și cu un copil, pe care trebuie să-l crești până îl vezi la locul lui, format. Același lucru e și cu sistemul.
Sursa
