MediaPublic
Sâmbătă, 24 Iunie 2017 01:31      RSS RSS
Home Politic | Economic | Social | Ştiinţă şi Cultură | Lege şi Justiţie Interviu Externe | Sport | Monden
Ultimele stiri
Anenii Noi Basarabeasca Briceni Cahul Călărași Cantemir Căușeni Cimișlia Criuleni Dondușeni Drochia Dubăsari Edineț Fălești Florești Glodeni Hîncești Ialoveni Leova mun. Bălți Mun. Bender mun. Chișinău Mun. Tiraspol Nisporeni Ocnița Orhei Rezina Rîșcani Sîngerei Șoldănești Soroca Ștefan Vodă Strășeni Taraclia Telenești Ungheni UTAG

Universul lui Wolfgang Becker

Miercuri, 20 Ianuarie 2016 08:20
Interviu
Universul lui Wolfgang Becker

 Regizorul german Wolfgang Becker e foarte popular in lume. Filmele lui pot fi numărate pe degete, dar fiecare dintre ele a atins puncte nevralgice ale actualităţii şi a avut priză la spectator.  Filmul „Goodby, Lenin”, o tragicomedie ce abordează subiectul reunificării Germaniei a devenit în 2003 un hit mondial. Dar după acest succes răsunător regizorului îi era de fiece dată frică să înceapă filmările unei noi producţii. În poveştile sale el relatează  trăirile unor oameni care sînt în căutarea propriei identităţi. Uneori cu multă sensibilitate şi foarte delicat, alteori şocant şi comic, dar mereu avînd ochiul unui fin observator.  În 1974 tînărul născut în Renania de Nord-Westfalia soseşte la Berlin. El studiază  limba şi literatura germană, dar în 1980 decide că va face regie. Se înscrie la academia germană de film şi televiziune.  Lucrarea sa de diplomă, filmul „ Fluturii”, cîştigă în SUA Oscarul studenţesc. În 1994 fondează împreună cu colegii săi casa de producţie X-Filme.„Viaţa e un şantier”, primul său film produs de casa respectivă a avut un mare succes la publicul german. Wolfgang Becker s-a filmat şi el în acest film în rolul unui coleric şef de măcelărie

reporte:   Domnule Wolfgang Becker, bine aţi venit la ediţia de astăzi a emisiunii „CINEMA-MAGAZIN”. Dv. faceţi filme de 25 de ani. Alţi regizori fac cîte un film anual. Iar filmele dv. le aşteptăm ani de zile. De ce vă ia fiece proiect atîta timp?

WOLFGANG BECKER:
             Eu muncesc încet. Mă pregătesc mult înainte să fac ceva. Şi cu filmele se întîmplă la fel. E un lucru pe care trebuie să-l accept şi pe care nu pot să-l schimb. Şi eu am fost surprins cînd  am realizat cît timp a trecut de la „Good by, Lenin” pînă la „Eu şi Kaminski”. Cu filmul „Good by, Lenin” n-am avut un succes imediat. Succesul a venit mai tîrziu. Am călătorit împreună cu filmul meu timp de un an şi jumătate prin lume. Nici nu ştiu în cîte ţări am fost, am oferit vreo 750  sau poate 800 de interviuri, apoi am revenit acasă celebru. Cum e să te simţi epuizat am aflat în acea căşătorie, pînă atunci nu ştiam  şi am remarcat că asta mi s-a întîmplat.

reporter:     12 ani au trecut de la apariţia  marelui dv. succes „Good by, Lenin”.  Filmul dv. recent „Eu şi  Kaminski” a fost făcut după bestsellerul omonim al lui Daniel Kehlmann. Cînd s-a produs declicul şi aţi înţeles că vreţi să faceţi un film inspirat din această carte.

W.B:

    Am înţeles asta în momentul cînd m-am simţit absorbit de această carte. Dar s-a întîmplat la cîţiva ani după ce am intrat în posesia ei.  Daniel Kelman personal mi-a pus-o în mîini, ne-am  întîlnit în vestiarul ORF la Viena. El fusese invitat la o emisiune de cultură să-şi promoveze cartea. Eu mă aflam acolo împreună cu Daniel Bruhl. Era prima ţară după Germania în care plecasem pentru campania de promovare a filmuilui „Good by, Lenin.” Ne-am aşezat la o masă să luăm nişte aperitive cu caşcaval şi el mi-a pus cartea în mîini. Am început s-o citesc în timpul acelui turneu mondial, apoi am uitat de ea. Şi abia după mai mulţi ani am revenit la acea carte, mi-au venit nişte idei şi într-un timp relativ scurt m-am simţit pasionat de acest proiect.

 reporter:      Eu şi cKaminski – o viziune satirică asupra lumii artistice, un ingenios duel a doi farsori. O călătorie prin jumătate de Europă.   Seria al Noul film al lui Wolfgang Becker e o lucrare foarte savuroasă cu Daniel Bruhl  şi Jesper Christensen. Publicul e obişnuit mai mult cu imaginea foarte familiară de personaj agreabil şi prietenos al lui Dabiel Bruhl, cum ar fi cea din filmul „Good by, Lenin”. Aici însă el interpretează un personaj total diferit, dezagreabil.  Totuşi de ce l-aţi ales pe el?

W,B:     L-am cunoscut în timpul filmărilor.  Şi am devenit prieteni în timp. I-am descoperit şi alte faţete. Nu vreau să spun că e dezagreabil. Ştiu că poate imita formidabil. Ştiu că are diferite faţete. Am ştiut că-i va reuşi de minune acest tip respingător şi ticălos. Şi are şi alte calităţi ce vor face personajul foarte interesant.

reporter:  Să vorbim despre filmul dv. cel mai de succes „Good by, Lenin”, distins cu nenumărate premii şi difuzat în toată lumea. O interpretare mai superficială ar fi că e un film despre căderea zidului berlinez şi despre  dificultăţile reunificării. Ce înseamnă de fapt povestea aceasta pentru dv.?

WOLFGANG BECKER:

            Pe mine mă interesează un singur aspect. O mică familie din Berlinul de Est,  locuinţa căreia e bîntuită de marele vînturi ale istoriei. Pare simplu, dar de fapt sînt personaje foarte credibile, cu destinele lor, cu problemele lor, cu mama care intrase în comă.     Şi băiatul nu ştie ce să facă, cînd mama iese din comă şi este anunţat că i-ar putea fi fatală orice emoţie. E nevoit să inventeze o lume,  ca să-şi salveze mama. Asta urmăreşte.    E ceva de genul regulilor  cinematografiei  americane de consum care te obligă să fii foarte concis. E ca şi cum ai reflecta lumea într-o picătură de apă.

reporter:     Mulţi regizori germani, după ce-au obţinut un mare succes acasă şi-au încercat norocul şi la Hollywood.  Unii au rămas acolo, alţii au revenit în ţară. Pentru dv. Hollywoodul n-a fost niciodată o opţiune?

W.B:

       Sincer să fiu, nu m-a tentat niciodată lumea filmului american. Nu vreau să povestesc poveşti americane. Vreau să povestesc poveşti care se întîmplă aici. Pe americanu nu-i interesează realitatea noastră. Singurul lor interes e să-şi producă aici ieftin filmele. Pe cînd poveştile noastre nu prezintă interes pentru ei. Singurul subiect care le captează atenţia e nazismul sau climatul care l-a creat. Filme din astea ei fac cu plăcere. În schimb noi, dacă mergem în SUA sau la Hollywood,  trebuie să ne conformăm gusturilor lor. Toţi încep de jos,  de la filme cu personaje obsedate sexual. Pe mine nu mă interesează asemenea subiecte.

reporte:     Aţi fondat în 1994 împreună cu  producătorul Stefan Arndt şi regizorii Dan Levi şi Tom Tykwer casa de producţie  XFilme Creative Pool. Care a fost ideea, ce aţi vrut să schimbaţi de fapt?

W.B:

       Perioada de pînă la 96 a fost o perioadă mai puţin favorabilă pentru cinematografia germană, cotele de piaţă erau foarte scăzute. Aveam pe undeva cu toţii sentimentul că n-avem nici un viitor. Consideram că filmele nu erau interesante. Se repetau mereu aceleaşi poveşti cu aceeşi actori. Era timpul să se producă o schimbare. Şi am decis  să fondăm o casă de producţie.  Fiecare dintre noi are viziunea sa asupra criteriilor de apreciere a unui sau altui film. Eu cred că noi  facem filme foarte diferite. Şi acesta e motivul pentru care sîntemn de atîta timp împreună, deşi lumea prezicea că afacerea noastră comună nu va dura mult.

reporter:     E o distanţă de 30 de ani între filmul „Fluturii” pentru care aţi fost premiat cu Oscarul studenţesc şi ultima dv. peliculă.  Pentru dv. personal ce s-a schimbat? Cum se făceau filmele atunci şi cum se fac acum?

W.B:

       Pentru mine cinematografia rămîne mai întîi de toate artă, chiar dacă   trăim vremuri în care ierarhia valorilor s-a cam schimbat. O încercare de a comunica cu publicul nu doar în sensul că  poate vrei să cîştigi mai mulţi bani cu acest film, e bine cînd filmul are succes,  e bine cînd se cîştigă mulţi bani, dar e important să-i oferi spectatorului mai mult decît îi poate oferi  o călătorie de 2 ore cu roller coasterul sau vizitarea unui tîrg,  cultura trebuie să-l facă pe om să reflecteze, să-şi amintească de anumite momente din viaţă, să vadă ceva ce-l interesează, ce are tangenţe cu viaţa lui şi-l poate îmbogăţi.

reprter :     Domnule Wolfgang Becker, vă mulţumim că aţi acceptat să discutăm.  Aşteptăm cu nerăbdare următorul dv. film şi ştim că aşteptările noastre vor fi răsplătite din plin.

W.B:

       Sper că de data aceasta nu va dura aşa de mult. Nu pentru că n-aş vrea să-mi dezamăgesc spectatorii, ci pentru că nu vreau nici eu să aştept prea mult, intenţionez să fac filmul mai repede.

sursa. Dw.de


Media Public




Cuvinte cheie:



Din aceeaşi categorie
Promotor al oamenilor creativi Un medic cu litera mare Cum sa tii pasul cu timpul si sa -ti faci o cariera Fotograf din indemnul inimii Universul lui Wolfgang Becker Houellbeqc are o pozitie clara Filosoful care regândește istoria Africii Luptă impotriva schimbarilor climatice


Tu si Legea
 

Tu si Legea


Meteo

Chişinău 20 C°
Bălţi 18 C°
Edineţ 18 C°
Cahul 23 C°

Curs valutar

1 EUR = 20.4283 MDL
1 USD = 18.2968 MDL
1 RUB = 0.306 MDL
1 RON = 4.4527 MDL

Sondaj


MediaPublic RSS | Publicitate | Ajutor | Contacte
Acasă | Sus